— Ți-ai lăsat casa deschisă, i-a spus el calm.
Fata a coborât privirea și a văzut banii. Fața i s-a schimbat instant.
— Eu… îmi pare rău… nu știu cum…
Bărbatul nu a spus nimic câteva secunde.
Apoi a scos câțiva bani din buzunar, a luat o sticlă de apă de pe raft și a pus-o pe tejghea.
— Și poate ar fi bine să nu mai adormi aici, a adăugat simplu.
A plătit, a luat restul și s-a îndreptat spre ieșire.
Înainte să iasă, s-a oprit o clipă, fără să se întoarcă:
— Nu toți cei care arată rău sunt oameni răi.
Și a plecat.
Mai târziu, când proprietarul a verificat camerele, nu i-a venit să creadă.
Un om pe care l-ar fi considerat primul suspect… a fost singurul care a ales să facă ce era corect.
Morală
Aparențele pot înșela.
Uneori, cei pe care îi judecăm primii sunt exact cei care aleg să facă binele când nimeni nu îi vede.
