Îi susțin privirea fără să clipesc, iar tăcerea dintre noi devine apăsătoare.
— Ai făcut o greșeală, spune el în cele din urmă. Una fatală.
— Nu mai fatală decât a voastră.
În acel moment, doi polițiști apar în ușă.
— Victor Voicu?
Se întoarce încet, ca și cum ar avea timp, dar nu mai are.
— Sunteți reținut pentru suspiciuni de conspirație la omor și fraudă economică.
Se uită la mine pentru ultima dată.
Nu mai e aroganță acolo. Doar o ură rece, neputincioasă.
— Asta nu se termină aici, șoptește.
Îi zâmbesc.
— Ba da.
Îl scot din salon, iar ușa se închide în urma lui.
Pentru prima dată de la accident, respir adânc.
